Drepturile omului

Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) organism independent, cu personalitate juridică, înfiinÅ£at prin lege – Legea nr. 9/1991-, reprezintă prima instituÅ£ie naÅ£ională pentru drepturile omului creată în România după 1989, recunoscută de către Comitetul de Coordonare a InstituÅ£iilor NaÅ£ionale pentru Drepturile Omului din sistemul ONU.

Prin înfiinÅ£area acestui organism, autorităţile româneÅŸti răspundeau, la acea vreme, preocupărilor OrganizaÈ›iei NaÈ›iunilor Unite, Consiliului Europei È™i OrganizaÈ›iei pentru Securitate È™i Cooperare în Europa, care prin numeroase rezoluÈ›ii È™i recomandări încurajau crearea ÅŸi dezvoltarea unor instituÅ£ii naÅ£ionale independente cu atribuÅ£ii specifice în domeniul promovării ÅŸi protecÅ£iei drepturilor omului ÅŸi prin alte mijloace decât cele din sfera judiciară. Prin crearea Institutului Român pentru Drepturile Omului ca organism naÅ£ional independent de promovare a drepturilor omului s-a urmărit pe de o parte umplerea unui gol, existent în acel moment, între prevederile legislative ÅŸi militantismul pentru drepturile omului, iar pe de altă parte să se asigure o armonizare între structurile statale ÅŸi societatea civilă prin înfiinÅ£area unei instituÅ£ii capabile să coopereze cu amândouă.

Institutul este membru al ReÅ£elei Europene a InstituÅ£iilor NaÅ£ionale pentru Drepturile Omului, al AsociaÅ£iei Comisiilor Francofone de Drepturile Omului, al Institutului European de Drept de la Bruxelles ÅŸi al Institutului InternaÅ£ional de Drept de Expresie ÅŸi InspiraÅ£ie Franceze. IRDO a urmat în întreaga sa evoluÅ£ie respectarea Principiilor de la Paris formulate în 1991 la ConferinÅ£a consacrată instituÅ£iilor naÅ£ionale de drepturile omului, principii devenite document oficial al Adunării Generale ONU în 1993, ÅŸi care au în vedere un mandat „cât mai larg posibil”, care să aibă la bază standardele universale ale drepturilor omului ÅŸi care să includă dubla responsabilitate de a promova ÅŸi de a proteja drepturile omului, acoperind toate drepturile, independenţă faţă de guvern, independenţă garantată prin ConstituÅ£ie sau prin lege, putere adecvată de investigare, pluralism, inclusiv prin structura personalului ÅŸi/sau cooperare efectivă ÅŸi resurse umane ÅŸi financiare adecvate. Totodată, Institutul s-a dezvoltat potrivit cerinÅ£elor formulate ÅŸi de Consiliul Europei prin Recomandările R (79) 16 ÅŸi (97) 14 ÅŸi RezoluÅ£ia (97) 11 ale Comitetului de MiniÅŸtri al Consiliului Europei. Ancorându-ÅŸi preocupările în realităţile concrete ale fiecărei perioade, ale fiecărei etape, Institutul a avut permanent în vedere organizarea unui cadru corespunzător ÅŸi crearea unor mijloace adecvate pentru aplicarea ÅŸi respectarea concretă a drepturilor omului, pentru o mai bună cunoaÅŸtere ÅŸi conÅŸtientizare a lor.

Institutul ÅŸi-a orientat activitatea punând un accent deosebit pe desfăşurarea unor programe ÅŸi parteneriate care să răspundă mai bine cerinÅ£elor internaÅ£ionale ÅŸi naÅ£ionale de promovare a drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale omului, de formare a categoriilor de persoane care au răspunderi în domeniul protecÅ£iei acestora. Colaborarea cu instituÅ£iile publice, mediul academic, organizaÅ£iile neguvernamentale cu preocupări în domeniul drepturilor omului ÅŸ.a. ÅŸi experienÅ£a acumulată de-a lungul timpului au asigurat Institutului o capacitate sporită de acÅ£iune, în scopul îndeplinirii atribuÅ£iilor conferite de Legea nr. 9/1991, ca instituÅ£ie naÅ£ională independentă de promovare a drepturilor omului, acesta manifestându-se ca o interfaţă, ca o punte de legătură între instituÅ£iile statului ÅŸi societatea civilă.

Astfel, în septembrie 1991, Centrul ONU pentru Drepturile Omului din Geneva (devenit ulterior Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului) ÅŸi Guvernul României au încheiat un acord cu privire la punerea în aplicare a unui Program de asistenţă tehnică de specialitate pe o durată de trei ani. Programul s-a încheiat în toamna anului 1994 ÅŸi a fost apreciat la final ca fiind „primul program cu adevărat amplu de servicii consultative ÅŸi asistenţă tehnică desfăşurat de Centrul pentru Drepturile Omului”. 

DeÅŸi schema de principiu iniÅ£ială desemnase IRDO drept adresant al unora dintre activităţile de asistenţă ale Centrului, Institutul ÅŸi-a asumat de la bun început, ÅŸi a ÅŸi fost privit ca atare de Centrul ONU din Geneva, rolul de partener ÅŸi coorganizator.

În perioada 1992-1994, au fost organizate ca parte integrantă a acestui program opt serii de cursuri, adaptate nevoilor speciale ale diferitelor grupuri profesionale. Ele au inclus ciclurile „Drepturile omului în administrarea justiÅ£iei” – ÅŸase cursuri, „Predarea ÅŸi învăţarea drepturilor omului” – patru cursuri, „Mijloacele de informare ÅŸi drepturile omului”, „Drepturile omului ÅŸi problema minorităţilor”, „Prevenirea ÅŸi rezolvarea conflictelor dintre cetăţeni ÅŸi administraÅ£ia locală”, „Drepturile copilului” etc.Beneficiarii acestor cursuri au fost judecători, procurori, avocaÅ£i, personal din rândurile poliÅ£iei ÅŸi penitenciarelor, învăţători ÅŸi profesori, reprezentanÅ£i ai personalului administraÅ£iei centrale ÅŸi locale, ziariÅŸti ÅŸi reprezentanÅ£i ai organizaÅ£iilor neguvernamentale cu preocupări în domeniul drepturilor omului.

AÅŸa cum se apreciază ÅŸi în Raportul de evaluare al Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, „IRDO a devenit de fapt un factor activ central, atât în ceea ce priveÅŸte asistenÅ£a acordată în organizarea seminariilor cât ÅŸi la elaborarea ÅŸi distribuirea materialelor informative”. Într-adevăr, subliniază în continuare experÅ£ii ONU, în multe privinÅ£e “IRDO a fost partenerul local al Centrului, acÅ£ionând ca o legătură neoficială între Centru ÅŸi funcÅ£ionarii ÅŸi agenÅ£iile Guvernului, acordând sprijin logistic, adresând invitaÅ£ii participanÅ£ilor, recrutând experÅ£i locali, traducând ÅŸi distribuind materialele Programului, asigurând premisele ÅŸi facilităţile tehnice necesare. Se reflectă astfel, contribuÈ›ia Institutului, fără de care, Programul nu ar fi progresat atât de eficient precum a făcut-o”.